Cetatea Mikó (azi: Muzeul Secuiesc al Ciucului)
Piaţa Cetăţii nr. 2
Date despre monument
Cod: HR-II-m-B-12726; RAN: 83339.31
Datare: 1623-ante 1631, extinderi şi renovări în sec. al XVIII-lea
Cetatea Mikó (azi: Muzeul Secuiesc al Ciucului), cod HR-II-a-A-12726 este alcătuit din:
- HR-II-m-A-12726.01 Cetatea - complexul de clădiri - RAN: 83339.31.01
- HR-II-m-A-12726.02 Turn de poartă
- HR-II-m-A-12726.03 Şanţ de apărare
- HR-II-m-A-12726.04 Parcul etnografic - Secţia în aer liber
Date istorice
Cetatea Mikó din Miercurea-Ciuc se situează în partea de sud-vest a orașului, în direcția Jigodin Băi și este considerată pe bună dreptate una dintre cele mai frumoase și cel mai bine conservate cetăți renascentiste din Ținutul Secuiesc. A fost construită la începutul secolului al XVII-lea de Hídvégi Mikó Ferenc, fidel susținător al principelui Bethlen Gábor, având inițial destinația de reședință nobiliară.
De-a lungul secolelor, zidurile au fost martore multor evenimente: Cetatea Mikó nu a servit doar ca locuință, ci și ca fortificație de importanță strategică. A avut funcțiuni de cazarmă, centru al grănicerilor secui și, în timpul Revoluției din 1848–1849, a fost una dintre principalele baze ale rezistenței din Ținutul Secuiesc.
Cetatea impresionează și astăzi prin planul său patrulater regulat, bastioanele de colț și curtea interioară plină de farmec. Diferitele tipuri de bolți, fațadele din piatră fin sculptată, precum și urmele vechilor fortificații – inclusiv șanțul de apărare exterior, vizibil pe latura sudică – stau mărturie bogatului său trecut.
Din anul 1970, Cetatea Mikó găzduiește Muzeul Secuiesc al Ciucului. Cercetările arheologice continue și lucrările de restaurare realizate cu profesionalism permit vizitatorilor să descopere frumusețea autentică a cetății și istoria diversă și fascinantă a Ținutului Secuiesc într-un cadru autentic.
Descrierea edificiului
Cetatea Mikó din Miercurea-Ciuc a fost construită în secolul al XVII-lea și și-a păstrat până în prezent caracterul original de castel fortificat, reprezentând o valoare deosebită a patrimoniului arhitectural al Ținutului Secuiesc. Deși majoritatea fortificațiilor exterioare realizate în secolul al XVIII-lea au dispărut de-a lungul timpului, turnul porții exterioare, păstrat până astăzi, evocă fidel rolul defensiv al cetății.
Cetatea, cu plan patrulater regulat, este prevăzută cu turnuri bastionare la colțuri, iar în centru se află o curte interioară spațioasă și primitoare. Fațadele sunt ritmate de cornișe elegante din piatră sculptată, iar inscripția de deasupra intrării estice amintește de lucrările de construcție din perioada împăratului Carol al VI-lea. În interior pot fi admirate bolți caracteristice diferitelor epoci istorice, detalii gotice și baroce, iar în bastionul sud-vestic a funcționat odinioară o capelă.
Astăzi, Cetatea Mikó este unul dintre cele mai bine conservate monumente renascentiste din Ținutul Secuiesc. Datorită cercetărilor arheologice continue și lucrărilor de restaurare specializate, vizitatorii pot trăi experiența autentică a valorilor trecutului, într-un loc unde istoria prinde cu adevărat viață.
Bibliografie selectivă
Benkő Károly, Trecutul și prezentul Ciucului, Gheorgheniului și Cașinului, în capitole generale și detaliate, Cluj-Napoca, 1853, partea a II-a, pp. 7-8.
Orbán Balázs, Descrierea Ținutului Secuiesc,vol. II, Pesta, 1869, pp. 24-26.
Borbély Andor, Album ilustrat al orașelor din Transilvania din anul 1736, în „Erdélyi Múzeum", 48/1943, nr. 2, pp. 197-215.
Kovács András, Castele fortificate cu plan regulat și bastioane de tip italian în Transilvania, în Csetri Elek - Jakó Zsigmond - Sipos Gábor-Tonk Sándor (red.), Studii de istorie culturală, București, 1980, pp. 77-98.
Mihály Zita - Szőcs János, Miercurea-Ciuc. Cetatea Mikó, Cluj-Napoca, 1996. (Monumente Transilvănene, 14.)
Szőcs János, Istoria Cetății Mikó, Miercurea-Ciuc, 2005.
Bozac, Ileana - Pavel, Teodor, Călătoria împăratului Iosif al II-lea în Transilvania la 1773, Cluj-Napoca, 2007, vol. I.
Weisz Attila et alii, O sută de monumente istorice transilvănene, Cluj-Napoca, 2007, pp. 76-78.